Când este nevoie de adiție osoasă înaintea unui implant dentar?

Când planificăm un implant dentar, una dintre primele întrebări este dacă există suficient os pentru ca implantul să poată fi inserat într-o poziție corectă și să aibă stabilitatea necesară.

În multe cazuri, răspunsul este da, iar implantul poate fi inserat fără alte proceduri. În alte situații însă, osul din zona dintelui lipsă și-a pierdut din volum, iar pentru a crea condițiile potrivite implantului poate fi necesară adiția osoasă, numită și augmentare osoasă.

Nevoia de adiție nu poate fi stabilită doar privind gingia sau o radiografie obișnuită. Decizia se ia după evaluarea clinică și imagistică a zonei și depinde de volumul osos disponibil, de poziția în care trebuie inserat implantul și de particularitățile fiecărui caz.

Ce este adiția osoasă?

Adiția osoasă este o procedură prin care medicul reconstruiește sau mărește volumul osului într-o zonă în care acesta nu mai este suficient pentru tratamentul implantar.

Scopul nu este pur și simplu de a „pune mai mult os”. Important este să existe un volum osos adecvat în poziția în care viitorul implant trebuie inserat, astfel încât acesta să poată fi înconjurat de os și viitoarea lucrare protetică să poată fi realizată corect din punct de vedere funcțional și estetic.

În funcție de caz, augmentarea poate fi realizată cu os propriu al pacientului, materiale osoase provenite din alte surse sau biomateriale sintetice. În anumite tehnici sunt utilizate și membrane care protejează zona în timpul formării noului os. În prezent există mai multe tipuri de materiale și tehnici, fără ca o singură variantă să fie potrivită tuturor situațiilor clinice.

De ce poate să nu mai existe suficient os?

Una dintre cele mai frecvente cauze este chiar pierderea dintelui.

Osul care înconjura rădăcina dintelui se remodelează după extracție, iar creasta alveolară își poate reduce treptat dimensiunile. Studiile arată că această modificare este mai accentuată în primele luni după extracție și afectează în special lățimea osului.

Tocmai de aceea, un loc în care imediat după extracție exista suficient os poate arăta diferit câteva luni sau câțiva ani mai târziu.

Pierderea osoasă poate fi favorizată și de:

• boala parodontală;
• infecții dentare care au afectat osul;
• traumatisme;
• extracții mai vechi;
• defecte anatomice locale;
• atrofia osoasă apărută după perioade lungi fără dinți.

În zona laterală a maxilarului superior intervine și un alt aspect: raportul cu sinusul maxilar. Atunci când înălțimea osului dintre cavitatea orală și sinus este insuficientă, poate fi necesară o procedură specifică numită sinus lift.

Când este necesară adiția osoasă pentru implant?

Nu există o regulă de tipul „dacă ai pierdut dintele de mai mult de X ani, ai nevoie de adiție”. Două persoane care au pierdut același dinte în aceeași perioadă pot avea situații osoase foarte diferite.

Adiția poate fi recomandată atunci când:

Osul este prea îngust

Creasta osoasă nu are lățimea necesară pentru ca implantul să fie poziționat corect și înconjurat corespunzător de os.

Osul este prea redus în înălțime

Situația poate apărea după o resorbție importantă sau în apropierea unor structuri anatomice, cum este sinusul maxilar.

Există un defect osos în jurul zonei în care trebuie inserat implantul

De exemplu, pot exista dehiscențe sau alte defecte ale peretelui osos care necesită reconstrucție.

Poziția ideală a implantului nu poate fi obținută în osul existent

Implantul nu trebuie poziționat pur și simplu „acolo unde mai există os”. Planificarea pornește de la poziția viitorului dinte, iar osul trebuie să permită o inserare corectă tridimensională.

Consensurile ITI arată că diferite tipuri de defecte osoase pot fi tratate prin tehnici de augmentare, iar implanturile inserate în os regenerat pot avea rezultate comparabile cu cele inserate în os nativ, atunci când selecția cazului și tratamentul sunt corecte.

Cum află medicul dacă ai nevoie de adiție osoasă?

Evaluarea începe cu examenul clinic, dar pentru cazurile în care volumul osos trebuie analizat în detaliu poate fi necesară o investigație tridimensională, de tip CBCT.

Aceasta îi permite medicului să evalueze forma și dimensiunile crestei osoase, poziția sinusurilor sau a structurilor nervoase și spațiul disponibil pentru implant. Literatura de specialitate susține utilizarea CBCT în planificarea implantologică atunci când este necesară evaluarea tridimensională a zonei sau este avută în vedere augmentarea osoasă.

Adiția osoasă și implantul se pot face în aceeași intervenție?

Uneori, da.

Dacă osul existent permite poziționarea corectă și obținerea unei stabilități bune a implantului, medicul poate efectua augmentarea în aceeași ședință cu inserarea implantului.

În cazul unor defecte mai mari, când stabilitatea implantului nu poate fi obținută în condiții adecvate, tratamentul se poate desfășura în două etape:

1. se realizează adiția osoasă;
2. după maturarea zonei regenerate se inserează implantul.

Alegerea între augmentarea simultană și cea realizată în etape depinde în principal de dimensiunea și forma defectului și de posibilitatea obținerii stabilității implantului. ITI recomandă abordarea etapizată în defectele mari în care poziționarea corectă și stabilitatea primară a implantului nu pot fi obținute predictibil.

Cât durează vindecarea după adiția osoasă?

Vindecarea nu are aceeași durată în toate cazurile. O augmentare mică realizată în jurul unui implant și reconstrucția unui defect osos extins sunt proceduri diferite.

În funcție de tehnica utilizată, dimensiunea defectului, materialele folosite și capacitatea individuală de vindecare, osul are nevoie de câteva luni pentru maturare înainte de următoarea etapă a tratamentului.

În primele zile pot apărea umflătură, sensibilitate și disconfort local. Acestea sunt de obicei mai importante decât după inserarea unui implant simplu, tocmai pentru că intervenția este mai extinsă.

Citește și articolul „Doare implantul dentar? Ce simți în timpul și după procedură”.

Se poate evita adiția osoasă?

Nu întotdeauna, dar în anumite situații riscul unei pierderi osoase importante poate fi redus prin planificarea tratamentului din timp.

După extracție, osul se remodelează în mod natural. Din acest motiv, în cazurile potrivite, medicul poate lua în calcul tehnici precum conservarea alveolei după extracție sau inserarea implantului într-un moment în care anatomia zonei este favorabilă.

Concluzie: când este nevoie de adiție osoasă?

Adiția osoasă nu este o etapă obligatorie a tratamentului cu implant dentar. Este utilizată atunci când osul existent nu oferă volumul și condițiile necesare pentru inserarea implantului în poziția potrivită.

Uneori este nevoie doar de o augmentare locală realizată odată cu implantul. Alteori, deficitul osos este mai mare și reconstrucția trebuie făcută înainte de inserarea acestuia.

De aceea, răspunsul la întrebarea „am sau nu nevoie de adiție de os?” nu poate fi dat fără evaluarea cazului.